Se spune ca prima iubire nu se uita niciodata si o farama de adevar exista in aceasta afirmatie. Chiar si dupa zeci de ani, daca te va intreba cineva de prima iubire, iti vei aduce aminte ca si cand s-ar fi intamplat ieri… Prima iubire corespunde cu adolescenta – va amintiti, perioada aceea in care totul e plin de iluzie, de veselie, optimism, entuziasm, vis, in care ne simtim stapani peste tot, in care nimeni si nimic nu ne poate clinti hotararile, in care credem ca putem muta si muntii din loc, daca vrem. Iubirea vine pe neasteptate si pleaca la fel; prima este insa cu atat mai importanta cu cat e plina de bucurie, de speranta, de iluzie si o simtim mult mai profund, mai frumos, toate acele senzatii sunt mai intense si ne umplu viata de soare si fericire, tocmai pentru ca se intampla prima data. Prima iubire nu este un vis, este o realitate atat de frumoasa. Cand o intalnesti, te schimba radical, te face mai bun, mai frumos, mai optimist, te face sa vezi totul in culori mai vii si sa realizezi ca viata este frumoasa tocmai pentru ca simti acest minunat sentiment, ce ne infrumuseteaza si ne aduce multa iubire si caldura. E cea mai frumoasa clipa din viata aceea in care descoperim adevarata stralucire a soarelui,atunci cand uitam de timp privind stelele,cand si cel mai ciudat zgomot e un cantec,atunci cand ne indragostim pentru prima data... Nu exista pentru cineva "iubiri", viata e din multe puncte de vedere darnica dar nu si pentru dragoste:prima iubire e adevarata,e marea iubire,e oceanul care se poate transforma intr-o picatura,dar care se lipeste de suflet si nu o mai poti alunga. Cine nu isi aminteste prima carte citita?Cine nu isi aminteste prima iubire? Dragostea e o biblioteca...Totul incepe atunci cand inveti sa citesti...o carte sau un suflet...Mergi sfios la biblioteca,iar acolo te asteapta fata acra a bibliotecarei care parca te alunga,dar ceva te face sa te indrepti spre raft si sa o alegi,e la fel ca la acea prima intalnire cu prima ...si ultima iubire,ai emotii,nu ai curaj sa faci un pas in fata dar totusi ilfaci...Citesti cartea,esti captivat,nu mai auzi nimic in jurul tau,te desprinzi de realitate si calatoresti o data cu ea...te lasi cuprins de sentimente,nimic nu mai conteaza,prea putine lucruri mai vezi..o iubesti. Dar nimic nu tine la infinit,ajungi la ultima pagina,o termini si o inapoiezi bibliotecarei,dar fara continutul care ti-a ramas in minte....o intamplare nefericita va desparte,gresesti tu sau marea ta iubire,dar iti ramane in suflet plutind intr-o mare de lacrimi. Mergi din nou la biblioteca,iei alta carte,o citesti,nu e ca prima...intalnesti alta persoana,o cunosti mai bine,o compari si nu e ca marea iubire. Intr-o zi fatidica ajungi iarasi la biblioteca,iei alta carte,o citesti,o compari cu prima..dar uiti sa o inapoiezi,ti-e frica de fata acra a bibliotecarei si o asezi pe un raft, in casa. Cunosti o persoana,o iubesti, te casatoresti si-ti ramane in casa. Nu e ca prima. Toate sunt speciale si unice, fiecare are farmecul ei :) Nu uitati niciodata prima iubire si amintiti-va din cand in cand de acele momente cand ati iubit pentru prima data!Mda..abureli:))